Mergi la conţinutul principal

Discursul Ministrului Culturii și Identității Naționale, George Ivașcu, susținut la Dezbaterea "România la Centenar", organizată de Administraţia Prezidenţială (Palatul Cotroceni)

Am deplină credință că sunt în asentimentul tuturor vorbind despre unul dintre cele mai prețioase și delicate bunuri ale acestei națiuni, cultura română. Consider că pe acest tărâm trebuie să domine consensul și solidaritatea. Cultura este principalul suport de coagulare și unitate a unei națiuni. Ea ne creează stabilitate și demnitate. Și așa cum o respectăm și o valorificăm, așa suntem respectați în contextul universal. Este una dintre problemele fundamentale ale oricărei națiuni pentru că ea ne dă echilibru, valoare, identitate europeană și universală.

Afirm aici, în fața dumneavoastră, cu toată tăria, că în viziunea mea, dacă dorim să ne îndeplinim dezideratele și obiectivele majore ca stat și națiune nu putem decât să facem toate eforturile pentru a realiza consens și coeziune națională bazate pe principii și valori reale, prin dialog permanent multidisciplinar și transparență totală a oricărui demers. 

Desigur, toate acestea trebuie să se bazeze în primul rând pe elita acestei țări, pe corpul de experți și specialiști din fiecare domeniu în parte dar și pe opiniile și necesitățile invocate de societatea civilă sau de comunitățile locale sau etnice și, nu în ultimă instanță, a oricărui cetățean de bună credință. În fond, cultura este o prioritate a noastră, a tuturor și în ultimă instanță a destinului românesc. Din aceste motive consider că orice discuție sau interferență trebuie să fie numai pe coordonatele pozitivismului, echilibrului, consensului, unității, solidarității, dialogului și transparenței.

Aniversarea Centenarului trebuie să fie un moment de trezire și de renaștere națională, de schimbare de atitudini și mentalități în abordarea problemelor fundamentale ale acestei națiuni în folosul prezentului dar mai ales al viitorului.  Fiind în anul Centenar avem datoria să omagiem marile personalități care au format România modernă pentru urmașii lor. Astăzi este timpul să fim noi înaintașii urmașilor noștri.

În acest an unic pentru România, îi omagiem pe cei care, acum 100 ani, au reușit să realizeze un vis aparent imposibil: unirea tuturor românilor. Este un motiv de sărbătoare, dar este și un prilej de gândire pentru fiecare român de azi. Miracolul Marii Uniri nu s-a făcut în condiții ușoare. Toate nemulțumirile și dezbinările noastre de azi par neînsemnate față de ceea ce au avut de înfruntat înaintașii noștri. Și totuși au reușit, acolo unde toți cei dinaintea lor dăduseră greș de nenumărate ori. Au reușit pentru că au acționat împreună. La momentul 1918, fiecare însă a reușit să pună totul deoparte – să se pună pe sine deoparte! – în slujba unui țel mai presus de ei: un stat unitar, democratic și o casă mare pentru o mare familie. România Mare urma să devină statul tuturor fiilor săi, indiferent de etnie, religie sau opțiuni ideologice. O unitate în diversitate. A omagia realizarea înaintașilor este frumos, însă nu suficient. Pentru că moștenirea pe care ne-au lăsat-o nu e doar un cadou, ci și o datorie. A omagia cum se cuvine înaintașii înseamnă înainte de orice a omagia spiritul lor. La 1918, oamenii politici cei mai diferiți au știut să-și dea mâna și să lucreze împreună. Aveau în comun un lucru: toți doreau o Românie unită și democratică, un acasă în care fiecare să se poată dezvolta liber.

A fi uniți nu înseamnă a fi toți la fel, ci a defini și păstra un sanctuar sufletesc comun. O zonă care nu suferă negociere sau conflict: România. Români în primul rând, nu doar în ultimă instanță. România mare a cuprins între hotarele sale multe minorități naționale sau religioase. De la bun început, toți trebuiau să se poată dezvolta în siguranță și egalitate, sub un singur steag. Diferențele acestea nu sunt o sursă de vulnerabilitate, ci sunt ceea ce ne îmbogățește. Așadar trebuie să învățăm din exemplul marilor înaintași de la 1918 și să nu lăsăm ca ceea ce ne desparte să ne dezbine. Trebuie să reușim să ne privim față în față și să găsim, dincolo de opțiunile fiecăruia, acele lucruri sacre care cad în custodia noastră comună și care converg către o Românie stabilă și demnă pentru cel puțin încă 100 de ani.

Consider că Aniversarea Centenarului trebuie să se realizeze printr-o abordare şi viziune integrată şi unitară pe coordonatele unității, coeziunii şi consensului național, în spiritul prețuirii trecutului, valorilor şi tradițiilor naționale, pe plan intern şi internațional, precum şi al creării unor baze solide, fundamentale pentru stimularea şi conturarea direcțiilor de dezvoltare strategică viitoare a României.