Mergi la conţinutul principal

Domenii și Comisii:

Direcția Patrimoniu Cultural este organizată în jurul a patru domenii principale de activitate. Fiecărui domeniu îi sunt atribuite una sau multe Comisii Naționale.

Comisiile se organizează ca organism științific de specialitate în domeniul protejării patrimoniului cultural. În funcție de specificul fiecăreia, ele elaborează metodologii, regulamente și strategii, propun clasări/declasări, stabilesc criterii de evaluare ale specialiștilor, propun achiziții și îndeplinesc și alte atribuții, conform legii.

I. Arheologie (situri, vestigii, bunuri mobile descoperite în urma cercetărilor arheologice de specialitate sau întâmplătoare)

Arheologia este știința care studiază trecutul istoric al omenirii pe baza interpretării urmelor materiale păstrate (DEX’09). Astfel, bunurile de patrimoniu arheologic sunt parte integrantă a patrimoniului cultural național și pot fi clasate și protejate drept bunuri de patrimoniu cultural național mobil, drept situri arheologice sau ca monumente istorice. Descoperirile de bunuri mobile sau vestigii arheologice pot fi realizate în urma cercetărilor de specialitate, cu personal atestat, sau întâmplător, caz în care, în termen de 72 de ore, trebuie anunțat primarul unității administrativ-teritoriale, proprietarul ori titularul dreptului de administrare a terenului în cauză.

Acest domeniu este gestionat de Serviciul Arheologie și Patrimoniu Construit, din cadrul Direcției Patrimoniu Cultural – Ministerul Culturii.

Domeniul Arheologie cuprinde:

1. Comisia Națională de Arheologie (CNA)

2. Comisia Națională Limes (CNL)

 

II. Patrimoniu construit/imobil (monumente, ansambluri, situri)

Patrimoniul construit (imobil) reprezintă totalitatea elementelor de patrimoniu format din clădiri, terenuri sau complexe de clădiri și terenuri, ce sunt clasate ca monumente istorice, situri și zone arheologice sau sunt protejate ca peisaje culturale, parte a unor zone protejate. Monumentele istorice aparțin fie domeniului public sau privat al statului, fie sunt proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice. Pentru a ține evidența acestora, bunurile imobile sunt clasate în grupa A, dacă au valoare națională și universală, sau în grupa B, dacă sunt reprezentative pentru patrimoniul cultural local. Deși operațiunile de cercetare, evidență, conservare, restaurare și punere în valoare a monumentelor istorice sunt asumate de către Statul Român prin intermediul a diferite instituții, un rol deosebit de important ar trebui să aibă comunitatea locală, biserica sau cultul implicat (în cazul monumentelor religioase), ONG-urile și reprezentanții sectorului privat. Doar printr-un efort comun se poate realiza sensibilizarea publicului în privința valorii acestor bunuri culturale.

Acest domeniu este gestionat de Serviciul Arheologie și Patrimoniu Construit, din cadrul Direcției Patrimoniu Cultural – Ministerul Culturii.

Domeniul patrimoniu construit (imobil) cuprinde:

Comisia Națională a Monumentelor Istorice (CNMI)

Secțiunile de specialitate ale Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice:

1. Secțiunea de Evidență

2. Secțiunea Tehnică Arhitectură și Inginerie

3. Secțiunea de Urbanism și Zone Protejate

4. Secțiunea de Componente Artistice

5. Comisiile Zonale ale Monumentelor Istorice (CZMI)

 

III. Patrimoniu mobil (muzee, arhive, colecții, etc.)

Patrimoniul mobil reprezintă totalitatea bunurilor cu valoare istorică, arheologică, documentară, etnografică, artistică, științifică și tehnică, literară, cinematografică, numismatică, filatelică, heraldică, bibliofilă, cartografică și epigrafică, reprezentând mărturii materiale ale evoluției mediului natural și ale relațiilor omului cu acesta, ale potențialului creator uman și ale contribuției românești, precum și a minorităților naționale la civilizația universală. Protejarea patrimoniului cultural național mobil este realizată prin intermediul autorităților administrației publice, al unor instituții specializate, cum sunt muzeele, colecțiile publice, casele memoriale, arhivele și bibliotecile, al cultelor religioase și instituțiilor ecleziastice, precum și al organizațiilor neguvernamentale cu activitate în domeniu. În funcție de semnificația lor, de vechimea,  de unicitatea sau raritatea lor, bunurile mobile fac parte din tezaurul patrimoniului cultural național mobil, dacă au o valoare excepțională pentru umanitate, sau din fondul patrimoniului cultural național mobil, dacă au o valoare deosebită pentru România.

Acest domeniu este gestionat de Serviciul Patrimoniu Mobil și Imaterial, din cadrul Direcției Patrimoniu Cultural – Ministerul Culturii.

Domeniul patrimoniu mobil cuprinde:

1. Comisia Națională a Muzeelor și Colecțiilor (CNMC)

2. Comisiile Zonale ale Muzeelor și Colecțiilor (CZMC)

 

IV. Patrimoniu imaterial/intangibil (meșteșuguri, jocuri, ritualuri, forme de exprimare verbala, etc.)

Patrimoniul imaterial/intangibil reprezintă totalitatea practicilor, reprezentărilor, expresiilor, cunoștințelor, abilităților - împreună cu instrumentele, obiectele, artefactele și spațiile culturale asociate acestora - pe care comunitățile, grupurile sau, după caz, indivizii le recunosc ca parte integrantă a patrimoniului lor cultural. Patrimoniul cultural imaterial este transmis din generație în generație, recreat în permanență de comunități și grupuri umane, în interacțiune cu natura și istoria lor, conferindu-le acestora un sentiment de identitate și continuitate, contribuind în același timp la promovarea respectului față de diversitatea culturală și creativitatea umană. Principalele caracteristici ale patrimoniului cultural imaterial sunt: caracterul anonim al originii creației, transmiterea cu precădere pe cale informală, păstrarea sa în special în cadrul familiei, grupului și/sau al comunității; delimitarea după următoarele criterii: teritorial, etnic, religios, vârstă, sex și socioprofesional; percepția ca fiind intrinsec legat de grupurile și/sau comunitățile în care a fost creat, păstrat și transmis; realizarea, interpretarea ori crearea elementelor patrimoniului cultural imaterial în interiorul grupului și/sau al comunității, cu respectarea formelor și tehnicilor tradiționale. În cazul în care pentru o ocupație din cadrul expresiilor culturale tradiționale sau pentru un domeniu al patrimoniului cultural imaterial există pe întregul teritoriu al României persoane percepute de comunitatea lor ca singurele capabile să realizeze acele expresii culturale în forma și cu mijloacele tradiționale nealterate, acele persoane primesc titlul de tezaure umane vii. Totodată, Creatorii, interpreții populari și meșteșugarii tradiționali, păstrători și/sau transmițători ai elementelor patrimoniului cultural imaterial, se pot asocia în vederea adoptării mărcii tradiționale distinctive, omologată de către Centrul Național pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale.

Acest domeniu este gestionat de Serviciul Patrimoniu Mobil și Imaterial, din cadrul Direcției Patrimoniu Cultural – Ministerul Culturii.

Domeniul patrimoniu imaterial cuprinde:

1. Comisia Națională pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial (CNSPCI)

Exonerare de răspundere: Din motive obiective, este posibil să nu se întrunească cvorumul, fapt ce poate fi comunicat doar în momentul în care situația devine cunoscută secretarilor comisiilor. Ministerul Culturii și serviciile publice deconcentrate ale acestuia își rezervă dreptul ca, în mod justificat, să modifice data unor ședințe sau să convoce ședințe extraordinare, după cum fiecare comisie are dreptul, la rândul ei, întemeiat, să propună modificarea calendarului ședințelor.