` Ministerul Culturii - Strategie MCPN in domeniul arheologiei

Strategie MCPN in domeniul arheologiei

 

 

 

Atribuţiile Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional

 

Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional este organul de specialitate al administraţiei publice centrale care elaborează şi asigură aplicarea politicilor şi strategiilor în domeniul culturii, artei, cultelor si cinematografiei.


HG nr. 90/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Culturii si Patrimoniului Naţional, a stabilit un nou cadru organizatoric care a permis diversificarea structurii organizatorice a ministerului, compartimentele acestuia fiind în prezent constituite şi dimensionate astfel încât atribuţiile acestora să fie delimitate şi aplicate cât mai eficient.
Conform prevederilor HG nr. 90/2010, conducerea Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional se exercită de către Ministrul Culturii şi Patrimoniului Naţional care, în îndeplinirea atribuţiilor sale este ajutat de doi secretari de stat, un subsecretar de stat, un secretar general si un secretar general adjunct ce coordonează domeniile patrimoniu cultural naţional, creaţie contemporană şi culte.


I.A. Rolul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional


este acela de a asigura respectarea şi promovarea libertăţilor şi drepturilor fundamentale, consacrate de Constituţia României şi de tratatele şi convenţiile internaţionale la care România este parte, în ceea ce priveşte:

•    libertatea de expresie şi de creaţie;
•    şansele egale şi accesul liber la cultură;
•    participarea la viaţa culturală, inclusiv la formularea politicilor culturale;
•    libertatea conştiinţei şi a credinţelor religioase.

 


I.B. Principiile fundamentale


pe care se bazează activitatea Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional:

a) cultura şi libertăţile culturale reprezintă un element esenţial al dezvoltării umane;
b) creativitatea culturală este o sursă a progresului uman;
c) cultura este un factor important al dezvoltării durabile;
d) cultura este un factor al creşterii calităţii vieţii şi al asigurării coeziunii sociale;
e) cultele religioase recunoscute de lege sunt libere, autonome şi egale în faţa autorităţilor.

 

I.C. Obiectivele generale


Printre obiectivele generale ale Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, cu aplicabilitate şi în domeniul arheologiei:

•    creşterea gradului de acces şi de participare la cultură;
•    promovarea diversităţii şi prezervarea identităţilor culturale;
•    promovarea multiculturalismului şi protejarea culturii minorităţilor;
•    protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural material si imaterial;
•    susţinerea circulaţiei operelor şi a creaţiilor, promovarea dialogului intercultural şi a  creaţiei culturale în circuitul mondial de valori;
•    sprijinirea mobilităţii specialiştilor din domeniul culturii;
•    stimularea vieţii culturale în cadrul comunităţilor locale şi apropierea acestora de valorile culturii;
•    susţinerea participării comunităţilor la dezvoltarea societăţii cunoaşterii, prin asumarea de către instituţiile publice de cultură a funcţiilor de centre de acces universal la informaţie;
•    proiectarea unui sistem specific de protecţie socială pentru creatori şi specialişti;
•    stimularea dezvoltării sectorului industriilor culturale;
•    formarea şi specializarea resurselor umane din sectorul culturii;
•    promovarea de programe şi proiecte în domeniul educaţiei adulţilor;

 

I.D. Obiectivele specifice


Şantierele arheologice şi instituţiile publice de cultură (instituţiile muzeale, centrele culturale şi alte aşezăminte culturale) sunt responsabile de producerea unei oferte culturale (inclusiv cu specific arheologic) şi, pe cale de consecinţă, pot modela în mod semnificativ cererea de cultură specifică.


Instituţiile publice de cultură au ca principale obiective strategice:

•    Întreprinderea de demersuri pentru cunoaşterea nevoilor, preferinţelor, aşteptărilor şi a practicilor de consum specifice diverselor segmente ale populaţiei
•    Proiectarea ofertei culturale  în funcţie de aceşti indicatori de consum
•    Identificarea celor mai adecvate şi eficiente căi de difuzare a bunurilor şi serviciilor culturale aflate în conexiune cu arheologia
•    Realizarea unor programe şi proiecte care au un impact direct în spaţiile regionale
•    Stimularea comunicării dintre cercetători şi publicul consumator
•    Promovarea creativităţii artistice în punerea în valoare a patrimoniului arheologic
•    Identificarea elementelor importante şi utilizarea reţelelor sociale în vederea diseminării complexe a bunurilor şi serviciilor culturale în toate zonele de interes, apropierea actului cultural de comunităţile umane.



II. Protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural naţional


II.A. Abordare intersectorială ca necesitate


Strategia în domeniul patrimoniului cultural naţional urmăreşte, inventarierea, cercetarea, protejarea, conservarea şi restaurarea bunurilor care constituie moştenirea culturală a României, inclusiv patrimoniul arheologic.

În mod firesc, direcţiile strategice vizate de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional  pornesc de la instrumentele juridice internaţionale în domeniu, care configurează şi cadrul normativ specific din România.  Şi în acest domeniu se urmăreşte actualizarea şi îmbunătăţirea permanentă a reglementărilor  şi metodologiilor de aplicare a diverselor acte normative precum şi  crearea şi dezvoltarea unui cadru normativ şi legislativ specific, compatibil cu cel european şi internaţional, susceptibil să asigure susţinerea şi realizarea strategiei, politicilor şi programelor asumate de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional prin Programul de guvernare.

Domeniul complex al patrimoniului cultural naţional impune o abordare intersectorială şi derularea unor activităţi de cercetare ştiinţifică care să fundamenteze diversele decizii şi proiecte culturale.

Realizarea strategiei în domeniul patrimoniului cultural naţional presupune, ca o condiţie sine qua non,  promovarea parteneriatelor între autorităţile centrale şi cele locale precum şi a unor forme diversificate de parteneriate public – privat.

De asemenea, îndeplinirea obiectivelor strategice presupune modernizarea instituţiilor de tezaurizare instituţională şi regândirea funcţiilor acestora, în  vederea asigurării accesului unui public cât mai larg la bunurile de patrimoniu.

Rigoarea pe care o presupune activitatea instituţiilor din domeniul patrimoniului cultural naţional este indisolubil legată de realizarea evidenţei informatizate a tuturor bunurilor mobile şi imobile clasate, a proiectelor sectoriale, a stadiului de realizare a programelor, a costurilor şi a tuturor surselor de finanţare. Acest deziderat se regăseşte în programe naţionale cu caracter inter-sectorial, de sine stătătoare, ale Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, precum „Programul naţional de implementare a unui sistem informaţional geografic pentru protecţia patrimoniului cultural naţional imobil (arheologie şi monumente istorice) - eGISPAT” sau „Programul naţional de evidenţă a patrimoniului cultural mobil”, ceea ce demonstrează faptul că exigenţa acurateţei inventarierii bunurilor clasate trebuie să fie asumată de toţi specialiştii din domeniu.
Prin caracterul său structural interdisciplinar, problematica arheologiei va fi cuprinsă în toate programele derulate în domeniul patrimoniului cultural naţional:



II.A.1. Corelarea cu domeniul monumentelor istorice


În domeniul protejării monumentelor istorice, Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional derulează programe complexe şi coerente ce au în vedere şi obiective arheologice, precum:

•    Programul de achiziţii publice, a cărui finalitate este achiziţia de imobile clasate ca monumente istorice, de cărţi şi documente, documentaţii şi publicaţii de specialitate etc., din România şi din alte ţări
•    Programul de formare, perfecţionare şi atestare a specialiştilor şi experţilor evidenţiază preocuparea pentru calitatea resurselor umane implicate în acest tip de activităţi



II.A.2. Corelarea cu domeniul patrimoniului mobil


Un set consistent de programe se referă la bunurile culturale mobile clasate, inclusiv cele din patrimoniul arheologic. Cele mai importante programe derulate de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional şi preconizate a fi continuate sunt:

•    Programul „Protecţia patrimoniului cultural mobil”, având ca obiectiv protejarea durabilă a bunurilor clasate în această categorie.
•    Programul naţional de susţinere şi dezvoltare a patrimoniului cultural mobil, având ca principale proiecte îmbogăţirea patrimoniului mobil prin noi achiziţii şi punerea în valoare a patrimoniului muzeal.
•    Programul „Stimularea expresiei naţionale şi promovarea valorilor”, axat pe promovarea capodoperelor, a operelor de valoare, ca şi a unor personalităţi reprezentative şi concretizat prin proiecte care urmăresc participarea la evenimente internaţionale de anvergură, organizarea unor evenimente de interes naţional, ca şi organizarea de sesiuni ştiinţifice naţionale şi de conferinţe ale specialiştilor din domeniu.
•    Programul naţional de turism cultural, program cu dimensiuni inter-sectoriale şi cu obiective complexe, precum: promovarea muzeelor, a parcurilor muzeale, a siturilor arheologice, istorice şi naturale, organizarea de evenimente social – culturale în reţelele de turism cultural.



Strategia Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional în domeniul arheologiei
      


III.A. Obiective generale


Vor fi urmărite următoarele obiective principale în domeniul arheologiei:

•    continuarea adaptării şi perfecţionării sistemului legislativ specific.
•    creşterea capacităţii instituţionale a Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional  şi a serviciilor sale deconcentrate pentru protecţia cât mai eficientă a patrimoniului arheologic şi pentru controlul legalităţii în acest domeniu.
•    crearea mecanismelor administrative şi financiare pentru asigurarea atragerii de fonduri structurale ce vor fi disponibile după aderarea la U.E., către acele programe şi proiecte ce pot fi dezvoltate în plan regional şi local şi care asigură un grad maxim de valorificare şi vizibilitate patrimoniului cultural, şi implicit a celui arheologic.
•    coordonarea şi derularea programelor aplicabile la nivel naţional privind  inventarierea şi gestiunea informaţiilor privitoare la patrimoniul arheologic.
•    introducerea progresivă a principiului matching-ului în finanţarea şantierelor arheologice.
•    asigurarea cadrului legal precum şi al celui de stimulare a competiţiei economice privind proiectele ce vizează protecţia patrimoniului arheologic în vederea asigurării finanţării cu prioritate a programelor şi proiectelor ce au o pondere reală în dezvoltarea durabilă a comunităţilor prin dezvoltarea turismului cultural.
•    coordonarea evenimentelor specifice ce vizează promovarea patrimoniului arheologic de pe teritoriul României la nivel naţional şi european.
•    aplicarea unor tehnologii cât mai moderne de inventariere, prospectare, identificare, conservare primară şi restaurare a patrimoniului arheologic mobil şi imobil.
•    transformarea instituţiilor publice de cultură în puncte de acces la informaţii referitoare la patrimoniul cultural, prezentate cât mai accesibil unui public cât mai larg, ca element al identităţii culturale locale şi naţionale.
•    stimularea politicilor integrate de formare a resurselor umane şi dezvoltare a capitalului uman din acest domeniu.
•    instituţionalizarea unui sistem de consultări şi de cooperare cu  organizaţiile nonguvernamentale cu activitate în acest domeniu în vederea întăririi capacităţii acestora de a atrage fonduri şi a derula programe specifice.



III.B. Obiectivele generale asumate prin Programul de guvernare care au fost îndeplinite până în prezent:



•    Îmbunătăţirea cadrului legislativ prin promovarea proiectului de lege privind modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 43/2000 privind protecţia patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional – document aflat în dezbaterea Parlamentului României.
•    Îmbunătăţirea cadrului instituţional prin crearea Compartimentului Arheologie ca structură organizatorică cu atribuţii specifice în domeniul arheologiei, în cadrul Direcţiei Generale Patrimoniu Cultural Naţional.
•    Reforma sistemului de finanţare a şantierelor arheologice prin instituirea (OMCPN 2463/2011) criteriilor de finanţare pentru şantierele arheologice finanţate din bugetul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional.
•    Încurajarea parteneriatului intersectorial, central-local şi public-privat prin aplicarea unor criterii ferme de co-finanţare.
•    coordonarea eforturilor de cooperare şi schimb informaţional cu alte structuri administrative centrale şi locale în vederea aplicării principiilor conservării integrate.



III.C. Obiective specifice



 În domeniul arheologiei obiectivele prioritare sunt:


III.C.1. Inventarierea siturilor arheologice ca modalitate primordială de protecţie juridică a patrimoniului arheologic:


III.C.1.a. Programul naţional de implementare a unui sistem informaţional geografic (GIS) pentru protecţia patrimoniului cultural naţional imobil (arheologie şi monumente istorice) şi crearea infrastructurii de date geo-spaţiale (INSPIRE)

Principalele obiective vizează colectarea de informaţii geospaţiale pentru siturile arheologice înscrise în Lista Monumentelor Istorice şi realizarea unui sistem de gestionare a unui flux informaţional continuu cu structurile deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional care reprezintă interfaţa cu muzeele, universităţile şi alte instituţii cu atribuţii în domeniu. De asemenea, este avută în vedere dezvoltarea sistemului informatic de gestiune a datelor culturale în concordanţă cu Strategia Naţională de Informatizare şi Sistemul Electronic Naţional, precum şi cu Directiva Consiliului Europei privind informaţiile spaţiale privind infrastructura - The INfrastructure for SPatial InfoRmation in Europe initiative (INSPIRE).


III.C.1.b. Programul „Repertoriul arheologic naţional”

îşi propune să continue actualizarea bazei de date referitoare la totalitatea siturilor arheologice, preconizându-se, ca finalităţi, monitorizarea permanentă a siturilor arheologice, informatizarea evidenţei şi a procesului de selecţie calitativă a siturilor, creşterea calitativă a actului ştiinţific şi decizional. De asemenea, vor fi colectate şi date privind aplicarea principiului promovat la nivel european ce are în vedere conservarea integrată ca urmare a încheierii unor protocoale de colaborare cu Ministerul Mediului şi Gospodăriri Apelor, Ministerul Construcţiilor, Transporturilor şi Construcţiilor, Agenţia Naţională pentru Turism, Ministerul Economiei şi Industriilor, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Tineretului, Ministerul de Externe.



III.C.2. Cooperarea internaţională


III.C.2.a. Programul „Cooperare arheologică europeană”

Programul urmăreşte stimularea inter-comunicării, implicit cunoaşterea rezultatelor cercetărilor specialiştilor români prin cofinanţarea unor cercetări în domeniul arheologiei, realizate prin cooperare directă cu parteneri în cadrul programului european Cultura 2000. (2007-2013)

Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional şi-a asumat, de asemenea, finanţarea unor şantiere arheologice pe baza unor acorduri bilaterale cu ministere ale culturii din alte ţări europene.


III.C.3. Finanţarea şantierelor arheologice


III.C.3.a. Principii


Eficienţa – finanţarea prioritară a obiectivelor arheologice care deţin infrastructura necesară interpretării muzeale necesară desfăşurării unui turism cultural de calitate cât mai ridicată, precum şi a celor care beneficiază de investiţii locale în infrastructura necesară.

Coerenţa – finanţarea prioritară a programelor care vizează obiective esenţiale pentru protecţia integrată a patrimoniului arheologic (inventariere, valorificarea publică a materialelor arheologice, studierea peisajelor culturale) precum şi a celor cu dimensiune trans-sectorială (monumente istorice şi patrimoniu mobil).

Management proactiv – aplicarea principiilor de management şi marketing cultural şi turistic în gestionarea siturilor arheologice şi atragerea de resurse suplimentare pentru dezvoltarea infrastructurii necesare turismului cultural.

Dezirabilitatea şi sustenabilitatea – finanţarea acelor şantiere arheologice care beneficiază de sprijinul cetăţenilor şi al autorităţilor locale.

Adaptabilitatea – acordarea de finanţări conform strategiei sectoriale a Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional şi a programelor naţionale proprii.

Accesul egal – pe baza respectării riguroase a legislaţiei şi a criteriilor de finanţare stabilite de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional.

Creşterea capacităţii instituţionale – prin perfecţionarea cadrului metodologic şi de reglementare administrativă.



III.C.3.b. Obiective


•    Eficientizarea finanţării săpăturilor arheologice pe baza criteriilor de finanţare a şantierelor arheologice finanţate de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional.

O altă prioritate a finanţării priveşte siturile arheologice considerate de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional ca fiind reprezentative pe plan internaţional şi cu un ridicat potenţial de valorificare şi promovare turistică şi care oferă posibilitatea unei cât mai complexe interpretări muzeale datorită existenţei unei finanţări de către autorităţile locale.

În vederea creşterii eficienţei finanţărilor  va fi avută în vedere amplificarea atragerii resurselor extrabugetare de finanţare şi de absorbţie a unor finanţări oferite de Uniunea Europeană în cadrul fondurilor structurale pre- şi post-aderare.

Aplicarea principiului matching-ului (modalitate de distribuire a finanţării bazată pe multiplicarea cu un indice variabil a resurselor atrase din alte surse) în finanţare va garanta respectarea principiului cofinanţării.

Pe de altă parte, promovarea parteneriatelor de tip intersectorial, public-privat şi central-local este esenţială în vederea folosirii expertizei din afara Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, în vederea completării resurselor financiare publice şi în scopul unei reale angajări a comunităţilor în proiectele culturale aflate în conexiune cu patrimoniul arheologic.

Solicitarea elaborării de strategii regionale şi judeţene în domeniul arheologiei care să permită realizarea unei strategii naţionale de dezvoltare a acestui domeniu. Cercetarea şi reabilitarea unui obiectiv arheologic este necesară, dar nu suficientă dacă nu conduce la dezvoltarea comunităţii.


•    Creşterea gradului de coerentizare a finanţărilor acordate de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional prin iniţierea şi finanţarea unor programe de analiză a peisajelor culturale bazate pe analiză aerofotogrammetrică, evaluare teoretică, evaluare de teren, realizarea de cartări eco-geografice, sondaje arheologice, studii pluri- şi inter-disciplinare. Aceste studii vor permite evaluări ale unor zone naturale protejate care conţin şi elemente de patrimoniu arheologic şi vor permite aplicarea prevederilor Convenţiei Europene a Peisajului.

De asemenea, vor fi promovate şi finanţate programe trans-sectoriale care au în vedere implicarea şi dezvoltarea unor demersuri specifice domeniilor protecţiei monumentelor istorice  şi a patrimoniului mobil.

Coerentizarea activităţii de conservare şi restaurare a patrimoniului arheologic prin corelarea cu Programul Naţional de Restaurare concretizată în implementarea unui sistem de monitorizare specială a monumentelor din România înscrise în Lista Patrimoniului Mondial al UNESCO şi în realizarea de studii de fezabilitate şi a unor proiecte pilot de conservare-restaurare-amenajare a unor ansambluri arhitecturale şi arheologice reprezentative.


•    Aplicarea unui management de tip proactiv ce are în vedere modernizarea sistemului de management al siturilor arheologice şi al potenţialului lor economic prin crearea unui mecanism de gestiune comună central-local care va institui puteri decizionale la nivelul unei structuri de conducere ce va avea ca principală atribuţie promovarea turistică şi obţinerea unor venituri ce vor putea fi folosite pentru dezvoltarea infrastructurii siturilor arheologice.

Suplimentar, va fi solicitată realizarea planurilor de management şi a planurilor de acţiune aferente acestora pentru siturile arheologice care beneficiază de finanţare din partea Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional ca element indispensabil al unei viziuni integratoare asupra fiecărui sit, pentru realizarea unei planificări coerente a dezvoltării şi a eforturilor financiare din acest domeniu.

Utilizarea sistemelor informatice geografice (GIS) contribuie la asigurarea premiselor unui management performant. Avantajul pe care acestea îl oferă este posibilitatea de a gestiona baze de date relaţionale care pot cuprinde practic orice tip de informaţie referitoare la sit, cu datele cartografice indispensabile cercetării. Interpretarea sitului poate deveni multiplă şi mai uşor de gestionat.


•    Dezirabilitatea şi sustenabilitatea şantierelor arheologice la nivel local va fi cuantificată prin aportul investiţional al comunităţilor şi al autorităţilor administrative de la nivel judeţean şi regional, urmând a deveni unul din principalele criterii de aprobare a acordării de finanţări de către Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional.


•    Creşterea gradului de adaptabilitate a finanţării prin consultarea autorităţilor locale, judeţene şi regionale cu privire la priorităţile avute în vedere prin strategiile proprii de dezvoltare.

Vor fi finanţate cu prioritate şantierele arheologice cu implicaţii asupra programelor derulate de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional precum şi cele ale instituţiilor subordonate.


•    Accesul egal  va fi garantat în condiţiile respectării riguroase a legislaţiei în vigoare şi a aplicării ferme a criteriilor de finanţare pentru şantierele arheologice finanţate din bugetul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, stabilite de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional.


•    Creşterea capacităţii instituţionale va fi realizată prin perfecţionarea cadrului metodologic şi de reglementare administrativă prin elaborarea de metodologii şi norme cu aplicabilitate în domeniul arheologiei care să permită standardizarea procedurală a acţiunilor administraţiei şi controlul respectării legislaţiei în vigoare. 



III.C.4. Promovarea şi valorificarea patrimoniului arheologic


Acţiunile ce vizează promovarea şi valorificarea culturală a patrimoniului arheologic presupun un sistem articulat şi coerent de acţiuni, măsuri şi programe realizate prin parteneriate cu structurile din sistemul turismului, al ocupării forţei de muncă, şi prin demersuri la nivelul diplomaţiei culturale.


III.C.4.a. Principii


Principiile acestor acţiuni vizează:

•    eficienţa utilizării purtătorilor potenţiali (tradiţionali sau nu) de mesaj cultural – publicaţii de popularizare, Internet, companii aeriene, firme de turism, reţele de organizare evenimente etc
•    multipolaritatea prin diversificarea formelor şi căilor de comunicare prin externalizarea către organizaţii specializate în organizarea de evenimente, marketing şi publicitate
•    planificarea multianuală a activităţilor de promovare şi valorificare
•    folosirea extensivă a strategiilor de marketing cultural
•    accesul egal şi cât mai larg al operatorilor culturali la resurse informaţionale de specialitate
•    modularea şi adaptarea ofertei la spaţiul şi publicul ţintă pe baza unor tehnici de sondare a preferinţelor publicului


III.C.4.b. Obiective


Obiectivele principale avute în vedere sunt:

•    includerea în traseele turistice şi promovarea unor noi trasee turistice (variante de trasee) în care să fie prezentate şi principalele situri arheologice.
•    sensibilizarea autorităţilor publice locale şi a mediului de afaceri pentru promovarea imaginii comunităţii locale sau a comunităţii de afaceri, pe baza valorilor de patrimoniu arheologic locale.
•    crearea de produse turistice care să valorifice descoperirile arheologice şi organizarea de manifestări care să atragă dezvoltarea IMM-urilor locale;
•    transformarea patrimoniului arheologic în factor al dezvoltării socio-economice durabile: crearea de locuri de muncă permanente (ateliere meşteşugăreşti pentru conservarea şi restaurarea patrimoniului arheologic şi de creaţie de copii, replici etc), sezoniere (organizarea de manifestări culturale care să utilizeze patrimoniul arheologic drept cadru imobil şi ca element de promovare, dezvoltarea serviciilor aflate în conexiune cu aceste evenimente);
•    susţinerea acelor programe şi proiecte culturale care pun în valoare patrimoniul arheologic la nivel local şi regional ca mărci identitare comunitare şi asigură promovarea diversităţii şi identităţii culturale naţionale.


III.C.4.c. Participarea la programele şi structurile europene specializate din domeniu


Strategia în domeniul arheologiei depinde într-o importantă măsură şi de ritmul de adoptare şi implementare a mecanismelor comunitare, aşa cum sunt ele concepute de normele europene. Creşterea capacităţii de aplicare a tuturor prevederilor europene este unul dintre principalele obiective ale etapei imediat următoare. În acest sens, Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional va continua participarea activă la lucrările instituţiilor internaţionale.

Pe de altă parte, este deosebit de importantă capacitatea de cooperare a profesioniştilor din arheologia română cu colegii de aceeaşi specialitate din ţările europene. În acest sens, un element extrem de important al strategiei naţionale în domeniul arheologiei îl reprezintă participarea la programe ce au drept obiectiv facilitarea accesului la informaţii specializate şi promovarea rezultatelor cercetătorilor români.

Aceste obiective pot fi atinse prin participarea a cât mai multor instituţii din domeniu la programe europene care să permită nu numai accesul unor categorii cât mai largi ale publicului la rezultatele cercetărilor arheologice ci şi o cât mai bună valorificare ştiinţifică a acestor rezultate.

De asemenea, se va asigura confirmarea participării la Europae Archeologicae Consilium (EAC) şi la programele Consiliului Europei.


III.C.5. Asigurarea accesului public la informaţii şi date arheologice


Principala preocupare a Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional a fost aceea de a colecta o cantitate cât mai mare de date privitoare la patrimoniul arheologic.
Punerea acestor date la dispoziţia publicului este esenţială pentru înţelegerea, interpretarea şi asimilarea de către cetăţeni a informaţiilor privind arheologia din România.

Creşterea cantităţii şi calităţii datelor, precum şi crearea de noi mecanisme de acces informatic la această informaţie este una dintre priorităţile perioadei următoare. Aceste baze de date vor continua să fie principala resursă de informaţii arheologice.
Continuarea publicării Cronicii cercetărilor arheologice din România este de asemenea un obiectiv ce va fi menţinut în lista de priorităţi în acest domeniu.

Pe de altă parte, realizarea accesului prin Internet la baze date arheologice interogabile, cu un conţinut cât mai variat, va continua.

Schimbarea atitudinii publicului faţă de arheologie este esenţială nu numai pentru prestigiul acestei profesiuni, ci şi pentru întregul sistem de valori al patrimoniului cultural naţional.

Comunicarea cu publicul trebuie concepută ca o activitate constantă şi permanentă. Mai mult, comunicarea cu publicul trebuie începută chiar de pe teren, astfel încât fiecare şantier să devină important pentru comunitatea locală.

Schimbarea atitudinii publicului faţă de arheologie este esenţială nu numai pentru prestigiul acestei profesiuni, ci şi pentru întregul sistem de valori al patrimoniului cultural naţional.

Siturile arheologice, monumentele istorice, pot deveni medii culturale (cultural environment) pentru artele spectacolului, realizând astfel conexiunea dintre activităţile culturale, diverse şi atractive, în interesul publicului. Este tot mai importantă aducerea sitului aproape de înţelegerea publicului, fără a-l separa de mediul său, dar în acelaşi timp protejându-l de intervenţiile ce îi pot afecta substanţa.