Mergi la conţinutul principal

UNESCO

Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) este una dintre cele 16 agenții specializate din sistemul Organizației Națiunilor Unite (ONU), constituită la 16 noiembrie 1945 de către un număr de 20 de state care au elaborat Constituția acestui organism. România i s-a alăturat la 27 iulie 1956. În present, UNESCO cuprinde 195 de state membre și 10 state asociate. Sediul se află în Paris, Franța.
Misiunea declarată a UNESCO este să contribuie la promovarea păcii și securității în lume prin intermediul educației, științei și culturii, în vederea consolidării cooperării internaționale, respectării drepturilor fundamentale ale omului, fără restricții de rasă, sex, limbă sau religie.
În prezent, Organizația își definește strategia și activitatea în baza a 17 obiective de dezvoltare durabilă cuprinse în Agenda 2030 a UNESCO.
România este un partener stabil al UNESCO în atingerea obiectivelor sale strategice, fiind un membru activ al tuturor celor șapte convenții culturale UNESCO.

  Titlul convenției Data / locul adoptării Data Adoptării/Aderării/Acceptării/Ratificării de către România
1 Convenția pentru protecția bunurilor culturale în caz de conflict armat 14.05.1954
Haga
Ratificată prin Decretul nr. 605/1957
2 Convenția asupra măsurilor ce urmează a fi luate pentru interzicerea și impiedicarea operațiunilor ilicite de import, export și transfer de proprietate al bunurilor culturale 14.11.1970
Paris
Legea de aderare nr. 79/1993
3 Convenția privind protecția patrimoniului mondial, cultural și natural 16.11.1972
Paris
Acceptată prin Decretul nr. 187/1990
4 Al doilea protocol la Convenția de la Haga din 1954 pentru protecția bunurilor culturale în caz de conflict armat 26.03.1999
Haga
Ratificat prin Legea nr. 285/2006
5 Convenția asupra protecției patrimoniului cultural subacvatic 02.11.2001
Paris
Acceptată prin Legea nr. 99/2007
6 Conventia pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial 17.10.2003
Paris
Acceptată prin Legea nr. 410/2005
7 Convenția asupra protecției și promovării diversității expresiei culturale 20.10.2005
Paris
Legea de aderare nr. 248/2006

În prezent, România desfășoară, în paralel, mandate de membru în Consiliul Consultativ Științific și Tehnic al Convenției UNESCO din 2001 privind protejarea patrimoniului cultural subacvatic și în Comitetul interguvernamental pentru promovarea reîntoarcerii bunurilor culturale în țările de origine sau restituirea lor în cazul dobândirii ilicite (ICPRCP). De asemenea, România participă, în calitate de observator, la toate reuniunile organismelor subsidiare ale UNESCO.

Legături utile:
Site-ul oficial al UNESCO
Comisia Națională a României pentru UNESCO

Convenția privind protecția patrimoniului mondial, cultural și natural adoptată de UNESCO în 1972 și acceptată de România prin Decretul nr. 187/1990, stabilește că anumite bunuri din patrimoniul cultural prezintă o importanță excepțională care necesită protejarea lor ca parte din patrimoniul mondial al întregii omeniri. Lista Patrimoniului Mondial, constituită odată cu adoptarea Convenției, conține astăzi un număr de 1052 de poziții dintre care 814 culturale, 203 naturale și 35 mixte, înscrise prin decizie a Comitetului Patrimoniului Mondial.
Lista Patrimoniului mondial a fost deschisă pentru România cu înscrierea Deltei Dunării (1991) ca sit natural și a fost continuată apoi cu înscrierea de situri culturale: Sate cu biserici fortificate din Transilvania (1993), Biserici din Moldova (1993, 2010), Mânăstirea Hurezi (1993), Cetățile Dacice din Munții Orăștiei (1999), Centrul Istoric Sighișoara (1999), Biserici de lemn din Maramureș (1999).
Aceste monumente sunt protejate în România atât în baza Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, cât și conform Legii nr. 564/2001 pentru aprobarea OG nr. 47/2000 privind stabilirea unor măsuri de protecție a monumentelor istorice care fac parte din Lista patrimoniului mondial, cu modificările și completările ulterioare. Prin acestea se stabilesc responsabilități atât pentru proprietari – cu rol de gestiune curentă, întreținere și restaurare și pentru autorități locale – cu rol de avizare, cofinanțare, de coordonare a Comitetelor de Organizare UNESCO, cât și pentru autorități centrale:  Ministerul Culturii (direct sau prin Comisia Națională a Monumentelor Istorice) – cu rol de avizare, coordonare, elaborare de metodologii, cofinanțare de lucrări de restaurare, relația cu UNESCO; Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice – elaborarea documentațiilor de urbanism și elaborare de metodologii; Ministerul Administrației și Internelor - paza monumentelor înscrise în Lista Patrimoniului Mondial. De asemenea, Institutul Național al Patrimoniului are atribuții în monitorizarea monumentelor  înscrise în Lista Patrimoniului Mondial, coordonarea științifică în cadrul  Comitetelor de Organizare UNESCO și în elaborarea de dosare pentru noi propuneri în Lista Patrimoniului Mondial.
Pentru a putea propune situri pentru înscriere în Lista Patrimoniului Mondial, toate cele 165 state semnatare ale Convenției s-au angajat să pregătească liste indicative cu acele situri considerate ca având valoare universală excepțională, conform celor zece criterii stabilite prin Convenție. Listele indicative sunt revizuite o dată la 10 ani și sunt transmise către Centrul Patrimoniului Mondial UNESCO fiind accesibile pe site-ul acestuia pentru a permite tuturor statelor o definire și o armonizare a acestora pe baza strategiei UNESCO pentru o Listă a Patrimoniului Mondial reprezentativă, echilibrată și credibilă.  

Lista Indicativă a României este cea transmisă Centrului Patrimoniului Mondial - UNESCO în 1991 și conține informații succinte despre fiecare poziție. Revizuirea sa este în curs - în conformitate cu cerințele Convenției - și va fi definitivată până la sfârșitul anului 2016.
Lista indicativă a României a fost completată în 2004 cu Centrul Istoric al Sibiului și ansamblul său de piețe, în 2012 cu Satele istorice Hollókő și Rimetea și împrejurimile lor, ca extindere a poziției Hollókő (Ungaria), în 2015 cu Pădurile seculare de fag ale Carpaților ca extindere a seriei deja existente în Lista Patrimoniului Mondial (cu componente în Ucraina, Slovacia și Germania) la care participă și alte țări europene și în 2016 cu Peisajul Cultural Minier al Roșiei Montane. Aceste patru includeri în Lista indicativă au fost realizate în noul format cerut de UNESCO și, împreună cu nominalizarea Ansamblului Monumental Calea Eroilor realizat de Constantin Brâncuși la Târgu Jiu  - dosar în curs, vor rămâne în lista indicativă nefiind supuse procedurii de revizuire.

 

   
Link-uri utile:
Centrul Patrimoniului Mondial UNESCO
Institutul Național al Patrimoniului

Convenția pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial adoptată de UNESCO în 2003 și acceptată de România prin Legea nr. 410/2005 are ca scop protejarea și valorificarea expresiilor patrimoniului cultural imaterial ale comunităților, grupurilor și indivizilor de peste tot din lume.

Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității, alcătuită oficial în 2008, potrivit Convenției (astăzi este recunoscută drept Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității), conține în prezent un număr de 391 de elemente, înscrise prin decizie a Comitetului Interguvernamental pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial.
Patrimoniul cultural imaterial se referă la tradiții și expresii orale, incluzând limba ca vector al patrimoniului cultural imaterial, artele spectacolului, practici sociale, ritualuri și evenimente festive, cunoștințe și practici referitoare la natura și la univers, tehnici legate de meștesuguri tradiționale.
România este prezentă pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității UNESCO cu 5 elemente: Ritualul Călușului (proclamat inițial drept capodoperă a patrimoniului oral și imaterial al umanității în data de 25 noiembrie 2005, pentru ca în anul 2008 să fie înscris în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității), Doina (2 octombrie 2009), Tehnici de prelucrare a ceramicii de Horezu (6 decembrie 2012), Colindatul de ceată bărbătească (5 decembrie 2013) și Jocul fecioresc (2 decembrie 2015).
Link util: http://www.unesco.org/culture/ich/en/state/romania-RO

 


Ritualul Călușului este un dans popular românesc cu un ritm sincopat și figuri variate, jucat de flacăii din sudul țării sau din Moldova, în saptamâna Rusaliilor. Conform ritualului, calușarii merg prin sate pentru a-i vindeca pe cei bolnavi. Se spune că prin acest dans sunt protejați de cele rele oamenii, vitele și recoltele. Dansul călușarilor se practică în special în sudul țării, dar și în Moldova. Calușarii execută un ritual magic, care evoluează în jurul fructului de alun numit "căluș".
Link util: http://www.unesco.org/culture/ich/index.php?lg=en&pg=00011&RL=00090

Doina este un cântec liric solemn, improvizat și spontan. Element esențial al folclorului românesc, Doina a fost până în 1900 unicul gen muzical prezent în multe din regiunile țării", scrie portalul UNESCO. Doina este o specie a literaturii populare, aparținând genului liric, în care autorul își exprimă sentimentele și convingerile față de unele probleme ale vieții, față de timp și natură și față de sine însuși. Doina este specifică poporului român, ea exprimând sentimente variate: dor, tristețe, iubire, înstrainare, regret.
Link util: http://www.unesco.org/culture/ich/index.php?lg=en&pg=00011&RL=00192

Tehnici de prelucrare a ceramicii de Horezu
La Horezu, în județul Vâlcea, se produce una dintre cele mai frumoase și rafinate ceramici românești. Elementele tradiționale, vechile forme și motive menținute de-a lungul timpului, cu ajutorul cunoștințelor și tehnicilor specifice, transformă olăria de aici în obiecte de artă și de civilizație.
Lucrată cu mâna, pe roată, producerea ceramicii are o știință aparte, cunoscută numai de comunitatea de olari; fiecare meșter are un stil anume, dar toți respectă ordinea operațiilor devenite și ele tradiționale.
Abilitatea și simțul artistic cu care meșterii îmbină culorile în decor definesc personalitatea și caracterul unic al ceramicii de Horezu de-a lungul timpului.
Tehnica specială a jirăvitului cu gaița, precum și alte modalități de decorare cu ajutorul cornului de vită, motivele străvechi, ca valul, spirala, steaua, șarpele, peștele, dar mai ales cocoșul – emblema olăriei horezene, realizate într-o paletă artistică și cromatică specială, conferă caracterul unic al acestui fenomen.
Link util: http://www.unesco.org/culture/ich/en/RL/craftsmanship-of-horezu-ceramics-00610

Colindatul de ceată bărbătească
Practicat pe întreg teritoriul României și Republicii Moldova, ritualul Colindatului este asimilat cu un mesaj creștin, anuntând sărbătorile de iarnă. Obiceiul Colindatului nu este doar o performanță spectaculoasă și un ritual de prestigiu ci, mai presus de toate, este o formă de păstrare a identității sociale, coeziune, armonie, solidaritate între comunități, inclusiv între comunități multietnice.
Link util: http://www.unesco.org/culture/ich/en/RL/mens-group-colindat-christmas-time-ritual-00865

Jocul fecioresc
Practicat în zona centrală, de Vest și Nord-Vest a României, Jocul fecioresc este primul dans din ciclul de joc tradițional, iar scopul acestuia este în primul rând inițiatic. Dansul reprezinta o modalitate tradițională de celebrare a bărbăției tinerilor din comunitate și de afirmare a statutului social, având mai multe variante, în funcție de comunitatea care îl practică.  
Link util: http://www.unesco.org/culture/ich/en/RL/lad-s-dances-in-romania-01092

Dosare în curs de evaluare
România are în evaluarea Comitetului Interguvernamental pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial din acest an (2016) două dosare de candidatură pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității: Tehnici tradiționale de realizare a scoarței în România și Republica Moldova (dosar comun de candidatură coordonat de România și elaborat împreună Republica Moldova), respectiv Pelerinajul de la Șumuleu Ciuc (dosar național).


Urmare a Deciziei 10.COM 10.b.11 adoptată de Comitetul Interguvernamental pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial în cadrul celei de-a zecea sesiuni  (Namibia – Windhoek, 30 noiembrie – 4 decembrie 2015) prin care s-a hotărât amânarea evaluării dosarului multinațional Practici culturale asociate datei de 1 Martie (Mărțișor) în cadrul unui ciclu ulterior, România, prin Ministerul Culturii, în colaborare cu Institutul de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu“ – în calitate de coordonator științific –, împreună cu statele co-participante în dosar (Republica Bulgaria, Republica Macedonia și Republica Moldova) a procedat la rescrierea documentației aferente, în conformitate cu observațiile Comitetului de evaluare, precum și cu ultimele recomandări ale UNESCO.
În acest sens, la sfârșitul lunii martie 2016, a fost înaintat către Secretariatul Convenției UNESCO pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial dosarul multinațional de nominalizare a Practicilor culturale asociate zilei de 1 Martie (Mărțișorul) pe Lista Reprezentativă. Astfel, dosarul va intra în evaluarea organismelor de specialitate ale UNESCO în anul 2017.

 


Link util: Secțiunea Patrimoniu Cultural Imaterial UNESCO http://www.unesco.org/culture/ich/en/lists, http://www.unesco.org/culture/ich/

Programul Memoria Lumii / Memory of the World / Mémoire du Monde este o inițiativă UNESCO creată în 1992, menită să protejeze patrimoniul mondial documentar (arhive, colecții publice sau private etc.) și să îi asigure un acces universal prin digitizare, publicare și distribuire de cataloage, CD-uri, DVD-uri etc.
Registrul în sine reprezintă un compendium de documente, manuscrise, materiale audio-video etc., care prezintă o valoare culturală excepțională de interes universal, acestea fiind și principalele criterii de selecție, alături de unicitate, autenticitate și integritate.
România nu are încă înscris în Registru nici un fond patrimonial documentar.
Ministerul Culturii, împreună cu Academia Română, Institutul Cultural Român de la Istanbul și Comisia Națională a Turciei pentru UNESCO pregătesc dosarul de nominalizare a marelui savant Dimitrie Cantemir pentru Registrul Memoria Lumii, cu titlul Manuscripts, engravings, documents and books of Dimitrie Cantemir in Romania and Turkey.
2013
Raportul periodic de țară privind măsurile luate pentru protejarea și promovarea diversității expresiilor culturale, în conformitate cu obligațiile ce decurg din semnarea Convenției UNESCO 2005, adoptată prin Legea nr. 248/2006 pentru aderarea României la Convenția asupra protecției și promovării diversității expresiilor culturale
http://en.unesco.org/creativity/monitoring-report/quadrennial-reports/available-reports/periodic-report-romania

 

2012
Raportul periodic de țară cu privire la implementarea Convenției 2003 și eforturile României privind protejarea elementelor de patrimoniu cultural imaterial înscrise în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității (evaluat în anul 2014):
http://www.unesco.org/culture/ich/en/periodic-reporting-00460

2011-2012
Raportul periodic de țară privind măsurile luate în vederea implementării Convenției de la Haga din 1954 pentru protecția bunurilor culturale în caz de conflict armat, adoptată prin Legea nr. 285/2006:
http://www.unesco.org/new/en/culture/themes/armed-conflict-and-heritage/2011-2012-periodic-reports/#c1369634

2010
Raportul periodic de țară privind măsurile luate în vederea implementării Convenției de la Haga din 1954 pentru protecția bunurilor culturale în caz de conflict armat, adoptată prin Legea nr. 285/2006:
http://www.unesco.org/culture/laws/pdf/romania_2010natrep_annexes_HC-P1-P2_en.pdf